Anxietatea: de la cauză și evoluție, până la tratare
Îngrijorarea este un lucru firesc atunci când ne confruntăm cu situații neprevăzute. De multe ori, ne motivează să fim mai perseverenți și mai performanți în urmărirea țelurilor noastre. Problema apare în momentul în care ne îngrijorăm fără un motiv anume sau când ne simțim copleșiți de gânduri pe care nu le mai putem controla.
Tulburarea de anxietate generalizată este caracterizată printr-o teamă excesivă și o îngrijorare care nu se limitează la un singur obiect, situație sau activitate. În mod normal, anxietatea ar putea fi un răspuns adaptiv, un fel de sistem de avertizare prin care corpul ne semnalează atunci când ceva ne amenință și necesită atenție imediată. Dar pentru persoanele cu tulburare de anxietate generalizată, anxietatea devine excesivă, devine dificil de controlat și este însoțită de simptome fizice cum ar fi neliniște, nervozitate, dificultăți de respirație, palpitații și tensiune musculară. Alte caracteristici conexe ale anxietății generalizate sunt: oboseală, dificultăți de concentrare, iritabilitate, insomnii.
Din punct de vedere evoluționist, anxietatea reprezintă o stare de nesiguranță, de îndoială și are rolul de a diminua posibilitatea angajării într-o situație conflictuală. Persoana reduce conexiunea cu mediul înconjurător și abordează o strategie de evitare a riscurilor și a confruntării cu pericolele. O altă explicație evoluționistă este că tulburarea de anxietate generalizată are un rol altruist. Această anxietate altruistă are scopul de a crește supraviețuirea membrilor din familie prin grijile pe care persoanele anxioase și le fac pentru ceilalți membrii. Alți psihologi consideră că anxietatea reprezintă o adaptare a omului, ce îl ajută să-și atingă obiectivele. Anxietatea devine patologică în momentul în care starea de activare este menținută la un nivel foarte ridicat pentru foarte mult timp.
Perspectiva cognitivă asupra tulburării de anxietate generalizată subliniază rolul gândurilor și credințelor exagerate sau distorsionate. Astfel, persoanele cu anxietate tind să-și facă griji aproape din orice. Acestea ajung să fie exagerat de atente la indiciile amenințătoare din mediu și simt că sunt în pericol la tot pasul. În consecință, sistemul lor nervos răspunde la percepția pericolului prin activarea sistemului nervos simpatic, ceea ce va conduce la excitarea crescută a întregului organism și la sentimente de neliniște, îngrijorare.
Prevalența tulburării de anxietate în rândul populației este de 2,9%. În general, această tulburare apare în perioada copilăriei și adolescenței și se poate manifesta pe tot parcursul vieții. În proporție de 30% - 50%, cauza poate fi de natură genetică, dar experiențele din copilăria timpurie (cum ar fi pierderea unui părinte, separarea/divorțul părinților, nevoia de a proteja și de a consola un părinte, protecția exagerată din partea părinților sau idei preluate de la părinți că lumea ar fi un loc periculos), evenimentele de viață stresante, așteptările nerealiste legate de alții și de propria persoană, conflictele în relații, abilitățile de coping deficitare, consumul de alcool sau cofeină pot contribui la dezvoltarea anxietății. De asemenea, cercetările recente au demonstrat că amigdala și hipocampul au un rol semnificativ în tulburările anxioase.
Studiile arată că nivelul anxietății în populația generală a crescut în ultimii 50 de ani. Cel mai probabil, acest lucru s-a întâmplat din cauza scăderii coeziunii sociale și afectării comunităților, din cauza așteptărilor nerealiste privind calitatea vieții, a focalizării excesive a presei asupra știrilor negative etc.
Suferința emoțională asociată cu tulburarea de anxietate generalizată interferează semnificativ cu viața personală. Prin urmare, în această situație, se recomandă ședințe de psihoterapie bazate pe tehnici cognitiv-comportamentale. În cadrul ședințelor de psihoterapie vei învăța o serie de tehnici care să te ajute să reduci hiperactivitatea fiziologică, să identifici și să îți confrunți temerile, să faci față mai bine îngrijorării, să îți schimbi modul de gândire negativ și să devii o persoană capabilă să își rezolve problemele în mod practic și productiv.
Surse utilizate:
Giosan, C. (2017). Psihopatologie evoluționistă. Editura 3.
Leahy, R. L., Holland, S. J., & McGinn, L. K. (2017). Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie si anxietate. ASCR [Asociaţia de Ştiinţe Cognitive din România].
Nevid, J. S., Rathus, S. A., & Greene, B. (2014). Abnormal psychology in a Changing World (9th Edition). Pearson.