Realitate versus percepție: ce este tulburarea dismorfică corporală?
Tulburarea dismorfică corporală este caracterizată de obsesia pentru un defect fizic imaginar sau preocuparea excesivă în legătură cu un defect fizic minor. Obsesiile nu dispar, chiar dacă persoana respectivă primește asigurări din partea prietenilor, familiei sau medicilor.
Cei care suferă de această tulburare, cel mai adesea sunt îngrijorați de imperfecțiunile pielii (riduri, acnee, rozacee, pete, cicatrici), de trăsăturile faciale (în special de nas), de păr (părul din cap, de pe corp, absența părului), de dimensiunea sânilor, de greutatea corporală sau tonusul muscular. Se tem că ceilalți îi vor judeca negativ pe baza defectului minor sau defectului lor perceput. Aceștia pot petrece ore întregi examinându-se în oglindă și mulți dintre ei iau măsuri extreme pentru a corecta defectul perceput (intervenții chirurgicale). Unii oameni scot toate oglinzile din casă pentru a nu li se aduce aminte de „defectul flagrant” al aspectului lor. Aceștia pot crede că alții îi consideră urâți sau deformați și îi tratează negativ din cauza acelui defect.
Cauza tulburării dismorfice corporale este considerată a fi o combinație de factori de mediu, psihologici și biologici. Hărțuirea sau tachinarea pot crea sau favoriza sentimente de inadecvare, rușine și frica de ridicol. Oamenii de orice vârstă pot avea tulburare dismorfică corporală, dar este cel mai frecvent întâlnită la adolescenți și adulții tineri. Afectează atât bărbații, cât și femeile. Factorii care pot contribui la apariția acestei tulburări sunt: un istoric familial de tulburare dismorfică corporală sau o tulburare mentală similară (tulburarea obsesiv-compulsivă), niveluri anormale de substanțe chimice în creier, tipul de personalitate, experiențele de viață, părinți critici, stimă de sine scăzută.
Tulburarea dismorfică corporală face parte din grupul tulburărilor obsesiv-compulsive deoarece persoanele cu această tulburare devin adesea obsedate de defectul lor perceput și adesea se simt obligate să se verifice în oglindă sau să se angajeze în comportamente compulsive menite să repare, să acopere sau să modifice defectul perceput. Preocuparea excesivă, gândurile excesive și comportamentele repetitive pot fi nedorite, greu de controlat și consumatoare de timp, putând cauza probleme majore în sfera socială, educațională, ocupațională sau în alte domenii de funcționare. Există și alte tulburări psihologice frecvent întâlnite la persoanele cu tulburare dismorfică corporală precum: tulburare obsesiv-compulsivă, anxietate generalizată, anxietate socială, depresie și tulburări de alimentație.
Semnele și simptomele tulburării dismorfice corporale sunt:
Preocuparea extremă pentru un defect perceput, care pentru alții nu este vizibil sau pare minor;
Credința foarte mare că un defect din aspectul său îl face urât sau deformat;
Convingerea că ceilalți acordă o atenție deosebită aspectului său într-un mod negativ sau își bat joc de el;
Angajarea în comportamente care vizează remedierea sau ascunderea defectului perceput și care sunt greu de controlat (de exemplu, verificarea frecventă în oglindă);
Încercarea de a ascunde defectele percepute prin styling, machiaj sau vestimentație;
Compararea în mod constant a propriului aspect cu al altora;
Căutarea în mod frecvent a unei asigurări cu privire la aspectul său;
Căutarea unor proceduri cosmetice dar care le aduc puțină satisfacție;
Tendințe perfecționiste;
Evitarea situațiilor sociale.
Tulburarea dismorfică corporală este mai greu de diagnosticat. Secretul și rușinea care însoțesc adesea această tulburare îngreunează diagnosticul. Majoritatea experților în domeniu sunt de părere că multe cazuri de tulburare dismorfică corporală nu sunt recunoscute. Persoanele cu această tulburare sunt adesea jenate și reticente în a le spune doctorilor despre preocupările lor. Ca urmare, tulburarea poate trece neobservată ani de zile sau nu poate fi niciodată diagnosticată. Un semnal pentru medici apare atunci când pacienții solicită în mod repetat intervenții chirurgicale estetice pentru aceleași defecte fizice percepute.
Tulburarea dismorfică corporală, de obicei, nu se îmbunătățește singură. Dacă este lăsată netratată, se poate agrava în timp, ducând la anxietate, depresie severă și chiar gânduri și comportamente suicidare. Această tulburare poate fi tratată prin două opțiuni- psihoterapie și medicamente (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei - ISRS). Cel mai bun efect se obține prin combinarea simultană a acestor două tratamente. Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă terapie în tratarea tulburării dismorfice corporale. Acest tip de terapie se focusează pe schimbarea gândirii și a comportamentului. Scopul este de a corecta credința falsă despre defect și de a minimiza comportamentul compulsiv. Tehnicile utilizate sunt restructurarea cognitivă, expunerea și prevenirea recidivei.
Surse utilizate
Bran, M. (2017). Cei cu tulburarea dismorfică corporală suferă în secret. Disponibil la: https://atlas.app/ro/blog/terapie/cei-cu-tulburarea-dismorfica-corporala-sufera-secret. Accesat la: 06.02.2022.
Bhandari, S. (2020). Body dysmorphic disorder. Disponibil la: https://www.webmd.com/mental-health/mental-health-body-dysmorphic-disorder. Accesat la: 06.02.2022.
Johns Hopkins Medicine (f.d.). Body dysmorphic disorder. Disponibil la: https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/body-dysmorphic-disorder Accesat la: 06.02.2022.
Mayo Clinic Staff (f.d.). Body dysmorphic disorder. Disponibil la: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/body-dysmorphic-disorder/symptoms-causes/syc-20353938. Accesat la: 06.02.2022.
Nevid, J. S., Rathus, S. A., & Greene, B. (2014). Abnormal psychology in a Changing World (9th Edition). Pearson.
NHS (2020). Body dysmorphic disorder (BDD). Disponibil la: https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/body-dysmorphia/. Accesat la: 06.02.2022.